Daca nici lucrurile nu tin o vesnicie,restul de ce sa tina?!
L-am vazut intr-o zi ploioasa,era aproape iarna,si frigul ma impigea de la spate sa il iau.
Nu am rezistat,am zis sa il iau pentru ca aveam nevoie de el .stiam ca nu o sa regret,pentru ca de la primul contact,era atat de fin si de frumos,incat aveam cu ce ma mandrii.
Nu mai simteam de-i vant sau ploaie,sau frig,el ma-ncalzea,si toti il admirau,si ma-ntrebau de el. eu mandra ca s-a dovedit a fi cea mai buna alegere,si pot razbate frigul , il purtam zi de zi. A venit iarna, pe neasteptate,dar el,el inca era acolo,langa inima mea,langa corpul meu plapand si friguros. M-ncalzea necontenit,formasem o legatura,eu numai pe el il luam aprope,si el,drept recunostiinta imi oferea ceea ce putea :sa ma-ncalzeasca.
Odata a-nceput sa se destrame, dar am sarit imediat si am remediat problema,dar locul unde l-am cusut ma-zgaria,nu avea aceasi finete ca pana acum,dupa un timp,l-am lasat pe mana unui profesionist sa reconditioneze locurile in care cedase,pentru ca stiam ca asta vruia,sa aratate ca la-nceput,si nu vruiam,dupa atatea zile grele,in care numai el mi-a fost aproape, sa il dau deoparte pentru o mica problema,si nici sa il inlocuiesc.
Poate ca a fost noroc , cel care l-a reparat,s-a ocupat atat de bine ,incat se tinea mandru ca-n prima zi,era atat de frumos,si moale.
Nimeni nu credea ca o sa reziste atat,dar eu ,in gandul meu,imi ziceam „daca ne pasa cu adevarat ,puteam avea langa sufletul nostru caldura , putem avea ce vrea”.
Dar frigul desi incepuse sa treaca ,el nu mai incalzea ca prima data , se-ntamplase ceva,sau daca stau bine si analizez ,era foarte larg, de parca il purtase doua persoane in acelasi timp,nu una. Si a-nceput din nou sa se destrame,sa ma zgarie,eu tot trimitandu-l, la reconditionat..pana mi-am dat seama intr-o zi,ca ne facem rau singuri,ca ne ranim,el incepuse sa ma trateze cu raceala,eu nu intelegeam de ce …si ma razbunam,lasandu-l cateodata deoparte.
Astazi e undeva departe , poate incalzind pe altcineva,facand fericita,poate asa cum este si el.
Am inteles ca nu este nevoie sa repari mereu aceleasi gauri,pentru ca ele de fapt se fac dintr-un motiv,si nu din greseala.Imi era greu sa renunt la cineva care mi-a oferit caldura,si mi-a fost alaturi indiferent de vreme. Dar cand tinem fortat pe cineva sau ceva langa noi, ne facem reciproc un rau..ce doare. ( N.R.A.E)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu