luni, 11 mai 2015

Sunt atatea drumuri...



Sunt atatea drumuri,incat nu stiu ce sa aleg,si nu sunt ceea ce mi-as dorii.
Oricat as vrea sa pasesc ,ma opresc,si ma intreb: Incotro?
Pentru ca in vocabularul meu nu exista optiunea de ajutor,raman o vreme in impas.
Toti se asteapta ca eu,(da Eu) sa nu ii dezamagesc,( cine sunt eu? Pentru unii , sunt EU,pentru restul sunt doar..restul), dar eu ..eu,o sa pasesc conform asteptarilor lor?!si cu mine cum ramane? Ajutorul involuntar nu vine,si nimeni nu stie ca ,eu,oricat de multi se asteapta sa nu gresc,as avea putin nevoie de ajutor ,de siguranta ca acolo unde ma indrept nu o sa fie gresit.
Credea vreodata cineva ca tineretea e usora? Unde e copilul de altadata care ma indemna cu atata disperare sa cresc ,sa pot alege,sa pot pleca unde vreau? As vrea sa il iau la raspundere,pentru ca nu m-a lasat sa traiesc clipa. M-a zorit in a „fi Mare”. 
Acum ..unde vreau e intrebarea,unde vreau,daca vreau, si e sigur?sunt unele dintre putinele intrebari care se tot lovesc ..si uite asa,stagnez.pentru ca nu stiu sa raspund.inca mai am statutul de protejat , ma prefac ca inca nu mi-au dat aripile pentru a nu fi trimis la zbor..zbor mortal, consider eu, in situatia actuala….
Imi vreau copilaria inapoi..sau siguranta deciziilor..!! Din doua, se poate a-mi oferii careva macar una? Semnat EU…
( N.R.A.E)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu